Autorul zilei – 14 oct.

E. E. Cummings

E.E._Cummings_2

Edward Estlin Cummings (n. 14 octombrie 1894 – d. 3 septembrie 1962) a fost un poet, dramaturg, eseist și pictor american. Scrierile sale exprimă revolta antisocială a individului, protestul împotriva războiului și cultivă expresia șocant-cinică, inovațiile sintactice și bizareriile de aranjament tipografic.

somewhere i have never travelled,gladly beyond

somewhere i have never travelled,gladly beyond
any experience,your eyes have their silence:
in your most frail gesture are things which enclose me,
or which i cannot touch because they are too near

your slightest look easily will unclose me
though i have closed myself as fingers,
you open always petal by petal myself as Spring opens
(touching skilfully,mysteriously)her first rose

or if your wish be to close me,i and
my life will shut very beautifully,suddenly,
as when the heart of this flower imagines
the snow carefully everywhere descending;

nothing which we are to perceive in this world equals
the power of your intense fragility:whose texture
compels me with the colour of its countries,
rendering death and forever with each breathing

(i do not know what it is about you that closes
and opens;only something in me understands
the voice of your eyes is deeper than all roses)
nobody,not even the rain,has such small hands

 

undeva, unde niciodată n-am călătorit, minunat dincolo

de orice experiență, ochii tăi își au liniștea lor:

în cel mai mărunt gest al tău sunt lucruri ce mă conțin,

ori pe care nu le pot atinge fiindu-mi atât de aproape

 

o singură privire trecătoare a ta mă deschide ușor

deși m-am închis în mine precum degetele unei mâini

tu mă deschizi mereu, petală cu petală așa cum primăvara deschide

(atingând priceput, misterios) primul ei trandafir

 

sau dacă dorești să fii aproape de mine, eu și

viața mea ne vom închide foarte frumos, pe neașteptate,

cum inima acestei flori și-ar imagina

ninsoarea coborând gingaș peste toate;

 

nimic din tot ce poate fi înțeles în această lume nu egalează

puterea intensei tale fragilități: al cărei design

mă copleșește cu nuanțele țărilor sale,

pictând moartea și eternitatea cu fiecare respirație

 

( nu știu nimic din tot ce te face să deschizi

și să închizi;  atât doar, ceva din lăuntrul meu înțelege

că vocea ochilor tăi e mai adâncă decât a tuturor trandafirilor)

nimic, nici ploaia măcar, nu are mâini atât de fine