Campania „Premianţii fără premiu”

Afis_Premianti

 

COMUNICAT DE PRESĂ
Gala Campaniei PREMIANȚII FĂRĂ PREMII
Ediția a I-a, 2014

Dragi prieteni,
A trecut ceva timp de când nu ne-am mai auzi și întâlnit pentru a ne manifesta public mulțumirea noastră față de cei care ne dau motive să ne mândrim. Am parcurs un an de zile, timp în care, aproape săptămânal, am adus împreună în față oameni frumoși pentru a-I prezenta lumii. Am arătat tuturor că românii sunt și buni, și frumoși, și harnici, dar mai ales am arătat că știm să ne prețuim unii pe alții.
Campania pe care o ducem împreună înainte reprezintă o lucrare comună, o împreună zidire – cum spuneau Sfinții Părinți, încercăm să redescoperim spațiul public și ca liant, care ne adună în jurul valorilor noastre.
Nu a fost greu deloc, a fost mai ușor față de cum ne-am imaginat, și asta pentru că proiectul campaniei a propus un mod firesc de viață, care a fost imediat susținut în mod firesc de oameni la fel de firești în atitudine și mentalitate.

Am fost priviți cu admirație de unii, nedumeriți se uitau cei mai mulți la noi – se întrebau “ce, naiba, mai vor și ăștia!?”, erau curioși ce manevră politică se ascunde în spatele acțiunilor. Nu se poate, trebuie să fie ceva la mijloc -, au mai fost semne de întrebare cu privire la legitimitatea acțiunii. Cine suntem noi să acordăm premii!? Întrebarea nu era absolut deloc răutăcioasă ori tendențioasă, era o chestionare la care se aștepta un răspuns. Suntem beneficiarii muncii, talentelor și calităților acestor oameni, acesta a fost răspunsul nostru. Pe unii i-a convins, pe alții nu.
Campania PREMIANȚII FĂRĂ PREMII a reținut atenția prin modul ei de manifestare, în sensul că simplitatea ei a fost și principalul handicap al ei. Modul de desfășurare, ușor de intuit, ușor de perceput a împins raționamentele, unele dintre ele, către căutări în străfundul evenimentului, în culisele lui. Nimic nu a fost mai constructiv ca acest lucru, pentru că la fiecare întrebare s-a primit un răspuns, pentru că fiecare răspuns a fost documentat și convergent, oamenii au simțit că nu este nimic altceva în spate, nimic în afara scopului declarat public.
În fiecare sâmbătă, după puterile și priceperile noastre am adus în față acei oameni care sunt în mediana spectrului social, acei oameni care nu se află la extreme și care nu atrag atenția asupra lor în mod patetic, acei oameni care reprezintă hrana socială din punct de vedere al valorii lor. Au fost asemănați cu seva copacilor, substanța care nu se vede, dar ține viu arborele, amănuntul care nu se află nici în miezul trunchiului și nu este nici scoarța pe care o putem pipăii, și fără de care nimic din acestea nu ar fi existat.
Am ieșit în stradă săptămânal, cu excepția perioadelor electorale sau în pragul sărbătorilor importante, pentru a mulțumi oamenilor care fac cinste neamului românesc. Am privit în ochi și am strâns mâinile unor oameni care transmiteau putere de muncă, dragoste față de valorile românești, iubire față de învățătură, ocrotire a darului minunat numit viață, grija pentru ziua de mâine, grija față de copiii care merită crescuți sănătos la trup, minte și suflet. Am simțit cu toții cum oameni puternici au stăpânit cu greu lacrimile de bucurie când au văzut că sunt apreciați de semenii lor, de oameni pe care nu-i cunoșteau. Poate părea paradoxal, dar oameni care au luptat cu moartea, cu propriile frici, pentru a salva vieți, au plâns de fericire în fața mulțimii adunate în centrul Devei.

Acum avem bucuria să vă anunțăm reîntâlnirea cu oamenii minunați. Sâmbătă, 29 noiembrie 2014, ora 16, va avea loc, la Teatrul de Artă din Deva, Gala laureaților acestei campanii, un eveniment care se dorește cu ștaif, dar nescorțos, care să marcheze bucuria reîntâlnirii prietenilor valorilor românești. Intrarea este liberă, din păcate spațiul este limitat. De aceea am decis ca, prin eforturi conjugate cu partenerii acestei campanii, să transmitem în direct evenimentul pe internet. Acesta poate fi urmărit la linkul de mai jos:
http://aproapebine.ro/
În cazul în care există posibilitatea, imaginile pot fi preluate și redifuzate gratuit, fără nicio altă formalitate prealabilă sau ulterioară.

Programul Galei ne propunem să fie următorul:

15,30 – 16,00 – sosirea invitaților la Teatrul de Artă din Deva
16,00 – 18,00 – Gala Campaniei PREMIANȚII FĂRĂ PREMII
18,00 – 18,30 – Coffee break
18,30 – 20,00 – Spectacol SYNCRETO oferit în cinstea premianților

Pentru că la un astfel de moment nu se putea să nu avem și o festivitate de premiere, vă anunțăm cu bucurie faptul că protagonistul este domnul Alin Radu, prim balerin la Opera Română din Timișoara.

The dancing king
Trăim, fără îndoială, într-o lume a contrastelor care ne conduc, de cele mai multe ori, înspre manifestări contradictorii. Ne dorim să vorbim, însă nu știm să ascultăm obliterând astfel esența dialogului. Mai mult, ne dorim să fim iubiți sau respectați, însă simțim o teamă viscerală să ne expunem propriile sentimente. Nutrim ascuns sau fățiș bunăstarea materială, însă neglijăm cu inconștiență să agonisim posesiuni spirituale. Asistăm, astfel, la o suprimare a valorilor spiritului și, treptat, cu tenacitate morbidă, am alungat arta și iubirea din cetate. În această paradigmă, unii artiști au ales să se auto-exileze și să aleagă o existență anonimă și dureroasă. Alții s-au pervertit în manifestări străine de arta lor și se exhibă în prima pagină a tabloidelor sau a emisiunilor de divertisment. Existența prin cultură a devenit apanajul celor puțini, a acelora pe care semenii lor îi consideră idealiști, naivi sau neadaptați. Se frecventează din ce în ce mai puțin librăriile și bibliotecile iar la teatru sau la operă se merge numai la premieră pentru că este de bon ton și pentru că acolo este lumea bună. Suntem, poate, prea ocupați sau mult prea obosiți de spectacolul silnic al lumii ca să participăm voluntar și la spectacolul scenic.
Cu toate acestea, la Timișoara, trăiește un artist care, în ciuda tuturor celor potrivnice, a decis să-și ofere sieși un alt parcurs, atipic. De aproape 20 de ani, Alin Radu este prim balerin la Opera Română din Timișoara. Este imposibil să nu fi auzit de el! Alin îl interpretează pe ”Freddy Mercury” în ”Dancing Queen”, cel mai longeviv spectacol din activitatea postdecembristă a Operelor din România. De 14 ani, Alin urcă în fiecare săptămână pe scenă și își oferă carnea, tendoanele și sufletul personajului său. Sala, plină la refuz de fiecare dată, amuțește atunci când Alin intră în primul act, pentru că trăiește senzația reală că Freddy este aievea, viu. A merge duminica la ”Dancing Queen” a devenit o tradiție care s-a perpetuat timp de 14 ani. Unii spectatorii sunt adevărați performeri și nu au ratat nicio reprezentație; astfel, Alin a devenit un simbol iconic, o statuie vie a artistului desăvârșit care generează un personaj perfect.

O glorie! Vicleană creatură…
În afara scenei, Alin a ales să rămână un om. A ales să se poarte firesc așa cum este el și să nu se hrănească insidios din gloria oferită de Freddy. Știe atât de bine, Alin, că cel mai important spectacol este tot timpul cel care urmează, niciodată cel care s-a sfârșit. A decis că trebuie să-i învețe și pe alții ceea ce știe el, astfel că de aproape 10 ani Alin este profesor de balet, un fel de magister ludii al liceului de coregrafie din Timișoara.
Alin a trăit multe. Pe scenă și în afara ei. Alin a cunoscut mulți oameni. Pe scenă și în afara ei. Dar, Alin este tăcut. El nu povestește despre oameni și situații ca să creeze sentimentul augmentat al valorii sale. Alin este tăcut. Dar, vorbește cu o dozare perfectă. Rigoarea exercițiului scenic a extrapolat-o admirabil și la nivelul vieții sale sociale. Alin este tăcut, însă tăcerile sale sunt elocvente. Alin este tăcut, însă tăcerea lui este mai demnă de încredere decât sute de promisiuni vorbite.
Într-o lume a mașinilor cu faruri Bi-xenon, Alin Radu a ales să fie un Artist în realitatea prăfuită a scenei și a luminii gălbui a reflectoarelor. Pentru acestea și pentru toate cele care vor urma, tot respectul, maestre!
Cătălin TiboriSyncreto

Despre proiectul Premianții fără premii
E vremea să facem ceva.
A trecut sau ar fi trebuit să apună perioada lui „să se facă”. Dintr-un singur şi banal motiv pentru că se face. Societatea a mers înainte până acum, poate uneori destul de încet faţă de cum ne-am fi dorit, şi merge în continuare. Proiectul social „Premianţii fără premii” se vrea o modestă răsplată din partea societăţii pentru valorile noastre, cele autentice.
Probabil vă întrebați cine sunt acești premianți și de ce nu au premii. Ei sunt oamenii de lângă noi pe care toți îi văd și nimeni nu-i „ascultă”. Tăcuți duc România mai departe. Ei sunt oamenii a căror muncă este de folos tuturor fără ca ei să fie cunoscuți. Ei sunt cei care ne fac viața mai frumoasă prin munca lor. Artiști, inventatori, meșteșugari și alții care ne arată că frumosul și utilul sunt aici, lângă noi. Nu vor premii, nu au primit, nu știu că munca lor e prețuită de ceilalți și de aceea trebuie să le spunem asta.
Astfel, proiectul vă invită să ieşim în stradă, de data asta nu pentru a protesta, ci pentru a mulţumi necunoscuţilor care, prin munca lor, prin ceea ce fac, prin preocupările lor, ne dau motive de mândrie. Propunerea este ca în fiecare sâmbătă să ne vedem în centrul Devei, la statuia ecvestră a lui Decebal. Vom invita de fiecare dată un om valoros, care prin munca lui, strădaniile lui, face ca România să existe. Vom merge acolo să-l cunoaştem, să-i mulţumim că există şi să-i strângem mâna în semn de preţuire şi respect.
Vă invităm să fiţi parteneri ai unui proiect care doreşte să descopere şi să redescopere valorile României.

DEVA 
25 NOIEMBRIE 2014

3 comentarii la “Campania „Premianţii fără premiu””

  1. As iesi cu dvs. in strada pentru a multumi tuturor persoanelor din ” culise”, insa nu sunt in Ro. Daca treceti prin Cannes, va rog sa ma contactati.

  2. 🙂 cine stie, poate ajungem si la Cannes…ori cel putin pe calea undelor Frecventei
    Va multumesc frumos pt sustinere si sper din toata inima sa ne fiti aproape si in continuare!
    Cu drag

Comentariile sunt închise.