În memoria lui Mihai Eminescu!

Pictură de Mihai Catruna
Luceafărul  eşti de foc…           
Luceafăr eşti de foc şi-ai inimă de gheaţă,
Luceafăr treci stingher prin orişicare viaţă,
Şi astăzi te ridici la fel de norocos,
Dar de atâţia ani, n-ai mai privit în jos.
Magia care veşnic te-ademenea să vii,
Azi şi-a pierdut din forţă sau…nu mai vrei să ştii?
Posibil să existe o altă invocare,
Care să te convingă să te arunci în mare.
Ori poate această ultimă chemare,
De glas de aur, e făr’ de-asemănare,
Căci ea pe veci captiv te-ar condamna,
În bolta cerului nicicând să poţi urca…
Ci să rămâi luceafăr pe pământ,
Să dai lumină vieţii rând pe rând
Să luminezi pădurea şi lacul cel dintâi,
Ba chiar întreg Pământul şi-aici tu să rămâi.