7ani, autor Dorina Șișu (fragment din roman)

Fragment

…………………
─ Proasto, aşa se dă? Ce-i aici? Curvă ce-mi eşti! Du-te la gard, proasta dracului! Mişcă! Iei aparatul de sudură şi acolo să te văd până te chem eu! Proasto ce eşti! Nimic nu ştii.
Spatele mă durea cumplit. La mâini aveam băşici. Ajung la băieţi şi le spun:
─ M-a trimis pedagoga să sudez cu voi.
─ Pe tine? De ce?
─ Pentru că nu ştiu să dau cu târnăcopul.
─ Ştii să sudezi?
─ Nu ştiu.
─ Hai, că e uşor. Pui masca, bagi ăsta aici în aparat, apropii de punctul ăsta, îţi tragi masca pe ochi şi apeşi.
─ Ce cauţi aici? întreabă maistrul băieţilor.
─ A trimis-o tovarăşa pedagogă la noi să sudeze. Cică nu ştie la târnăcop şi acum lucrează cu noi.
─ Bine, fată, sudează cu băieţii, zice maistrul bun la suflet.
Am sudat câteva ore. Îmi plăcea. Aici nu stătea nimeni cu gura pe mine. Într-un final mă cheamă la masă. Eram singură în cantină. Iau o tavă şi mă duc la geam.
─ Tu ce cauţi la ora asta? Unde ai umblat, fată?
─ Am sudat până acum. Pedagoga a zis să vin să mănânc.
─ Abia mai e mâncare. Veniţi aici când vi se scoală. Fete proaste!
Era o ciorbă de cartofi şi varză. Îmi era tare foame, dar varza nu am mâncat-o. Avea măsele de porc în ea. Îmi era scârbă. Am dus tava la geam. Nu aveai voie să o duci cu mâncare, te certa. Erai obligat să mănânci tot. M-au certat. Eram aşa de obosită că nu-mi păsa ce spuneau.
─ Trezirea! Dormi la ora asta? Sus, curvelor!
Nu înţelegeam de ce pedagoga Bălăşoiu ne făcea curve. Și cu acest neînțeles am trăit multă vreme, încercând să pricep ura ei față de noi, dar, parcă, mai mult față de mine.
─ Pe terenul de sport, acum! ţipă cu băţul în mână. Toantelor, proastele dracului, împuţitelor!
Am ajuns în pijamale şi papuci pe terenul de sport. Era iarnă și destul de frig. Am alergat câteva ture cu papucii în mână. Mă gândeam la mama. Eram supărată pentru că mă trimisese aici. Nu-i mai scriam. Duşul îl făceam cu apă rece. Simţeam cum îmi amorţeşte capul. Era bine după duş, îmi era cald. Când mi se făcea foame, mâncam pâine cu zahăr. Ascundeam mâncarea sub perne. Nu aveam voie. Ne pedepsea pedagoga.
─ Vine tovarăşul director cu Bălăşoiu. Hai, pe hol!
Directorul priveşte panoul cu activităţi de la etajul patru, unde eram noi. Întreabă răstit:
─ Cine este responsabilă cu activităţile la acest etaj?
─ Eu, tovarăşe director, şi fac un pas înainte. Ştiam ce va urma.
─ Vino la mine! De ce nu scrie nimic la activităţi pe ziua de azi?
─ Am muncit toată ziua, tovarăşe director. Am curăţat cartofi la cantină. Nu am avut timp.
─ Ce faci, fată? Îmi răspunzi? Îl enervase răspunsul primit. Era roşu la faţă. Vine lângă mine şi-mi trage o palmă peste faţă.
─ Neruşinato, nu mai răspunde! Nu sta în faţa mea. Pune mâna şi scrie activităţi de palier, ai înţeles?
─ Da, tovarăşu’ director.

─ Taci! Taci! Nu răspunde!