Artistul zilei 6 decembrie: Anca Parghel

Anca Parghel (September 16, 1957– December 5, 2008) was a Romanian jazz artist, a singer (jazz, be-bop, samba, bel canto) who excelled in scat, improvisation and vocal percussion. She claimed to be a polyglot, speaking seven different languages, including English, German, Portuguese and her native Romanian.

Biography

Born in Câmpulung Moldovenesc, Romania, to a poor family,[ she began singing at the age of three and performed onstage as a prodigy child. She also sang in her church choir.

She left home at age 14 to study at the Music High School in Iaşi, later attending the Iaşi Conservatory, from which she graduated in 1981 (primary instrument piano, secondary: bel canto). However, since jazz was not exactly popular nor officially encouraged in this part of the world living behind the Iron Curtain, she studied jazz on her own. At the age of 18 she married painter Virgiliu Parghel (divorced 2001), with whom she had two sons, Ciprian and Tudor, who became jazz musicians themselves.

Anca Parghel taught music for a living in Suceava (Bucovina) at the local Arts high-school before turning to a professional singing career (circa 1989). She was a Professor of vocal jazz at the Brussels Royal Conservatory and the Lemmens Conservatory inLeuven (1997–2002). She lived in Brussels for eight years before making a triumphant return to her home country around 2005. Academically, she wrote a dissertation about the improvisation of Charlie Parker. As a music instructor and choir conductor she taught many generations of aspiring singers and professional musicians, and led many workshops across Europe in Bucharest, Chisinau, Brussels/Namur, in Germany and England. She toured extensively in Europe, mostly playing in local clubs in Germany, Holland, Belgium, France, Italy, Spain, Austria and Switzerland.

She performed in Canada (most notably at the Rimouski Jazz Festival 2003 where she preceded and eclipsed famed French diva Anne Ducros (cf. Rimouski local press, in early September 2003 reporting on „Rimouski Festi Jazz”) and in the United States (2003–2006). She performed on-stage and recorded with well-known jazz performers such as Larry Coryell, Jon Hendricks, Billy Hart,Archie Shepp, Claudio Roditi, John Engels, Jean-Louis Rassinfosse, Philippe Catherine, Eric Legnini, Peter Herbolzheimer, Peter Hertmans, Aldo Romano, Marc Levine, Gustavo Bergalli, Pierre van Dormael, John Ruocco, John Dankworth, Paolo Radoni, Bruno Castellucci, Thomas Stanco, Hein van der Geyn, Ron van Rossum, Ricardo Del Fra, Felix Simtaine, Norma Winstone, Stephane Galland, Theo de Jong, Pierre Vaiana, Charles Loos, Ivan Paduart, Decebal Badila, Mark Griffith, Mircea Tiberian, Klaus Ignatzek, Rob Radna, and the Romanian Radio Big-Band. Anca Parghel made occasional, unannounced late-night jam appearances in jazz clubs in New York City where she played with the local bands led by Pat Higgins at the „Lennox Lounge”, „St. Nick’s Pub” or byManny Duran at Cleopatra’s Needle. Her concert in Danville, Virginia, at the North Theater on November 10, 2006, was played to an enchanted full house and created a local sensation (cf. Danville, VA press).

Anca Parghel also recorded an electro-pop album in 2007, and submitted the tune „Brasil” to National Selection Contest 2008 for Eurovision. The song was not selected, but „Brasil” gained high commercial success in Romania and in Europe.

Anca Parghel died in Timişoara from complications of breast cancer. She appeared on stage just one month prior to her passing.

Discography

  • Tinerii dansează (Electrecord, 1986)
  • Soul, My Secret Place (Blue Flame, 1987)
  • Magic Bird (cu Mircea Tiberian) (Electrecord, 1990)
  • Indian Princess (Blue Flame, 1990)
  • Octet Ost (Amadeo, 1990)
  • Ron und Tania (Polydor, 1991)
  • Is That So? (Koala, 1992)
  • Airballoon (Nabel, 1992)
  • Beautiful Colours (Nabel, 1993)
  • Carpathian Colours (Nabel, 1994)
  • Jazz, My Secret Soul (Intercont Music, 1994)
  • Indian Princess (Jazz Specials Edition) (Miramar 1995)
  • Noapte albă de crăciun / White Christmas Night (Prima Club, 1994)
  • Midnight Prayer (Intercont Music, 1996)
  • Primal Sound (Acoustic Music, 1999)
  • Zamorena (feat. Tom Boxer; Roton, 2008)
  • Brasil (Re-release of Zamorena album, following the success of Brasil, a single from Zamorena) (ft. Tom Boxer and Fly Project; Roton, 2009)

și în continuare un articol al domnului Ion Mânzatu:

http://ionmanzatu.wordpress.com/portrete-3/

ANCA PARGHEL

 

            E în ultimul hal de gravidă. Ar trebui să nască în vreo zece zile. Stă acolo lângă Titel Popovici şi-mi spune că vrea un recital de patruzeci de minute în spectacolul de la sfârşitul săptămânii. Imi ies din minţi şi urlu, dar nu mă înţeleg cu nebunii. Te uiţi la tine cum arăţi –  îi spun. Eşti borţoasă până-n creştetul capului!  Şi ce?! – îmi răspunde. Chicoteşte şi-i face cu ochiul lui Titel. Care tace. Mutălăul nu spune nimic, probabil că e de acord cu mine, dar nu se bagă. Şi Anca avea să cânte la sfârşitul săptămânii. I-am spus să stea ascunsă în scoica pianului. Am pus un om să păzească telefonul ca să fie mereu liber de… Doamne, fereşte!

În vară a terminat Conservatorul şi a plecat la Suceava. Îmi cânta la telefon ore-n şir. Era nefericită, îi era dor de scenă, de festivaluri, de instrumentişti, de sălile de repetiţii.

Ne întâlnim rar, la Braşov, la Sibiu, la Bucureşti,  la Cluj, la Timişoara, apoi la Arad, când vine cu A.G. Weinberger.  Vorbim din când în când la telefon şi niciodată nu avem timp să ne spunem ceea ce am vrea. Uneori am senzaţia că amândoi ocolim subiectul important, lăsăm să ne năpădească fleacurile, formalismul. E  sigur că fiecare  vrem să ştim amănunte din viaţa aia secretă; detalii pe care le spui foarte rar cuiva. Dar noi ni le spuneam altă dată la telefon. În fapt e chinul tău, e slăbiciunea de care ţi-e cam ruşine. Acum, la bătrâneţe, gândesc altfel, mi-e dor să vorbesc despre asta. Dar, acum nu mai am cu cine. S-au dus zilele când eram obsedaţi de meserie, când fiecare noutate găsită ni se părea o poartă spre rai.

De multe ori stau şi mă întreb: ce vânt ne-a tulburat atât, de n-am putut sta locului să ne bucurăm de prieteniile noastre atât de profunde. Eram mulţi, şi legaţi, şi uneori dureros de sinceri. Aş putea să înşir o listă lungă de oameni pe care azi i-aş vrea înapoi. Unii însă nu mai sunt, alţii s-au lipit de  vreo slujbă pustiitoare. Au dus lupte unii, s-au prăbuşit, s-au ridicat. Aflu veşti mai mult din întâmplare, şi mi-e ciudă. Aşa cum îmi este ciudă că, ştiind că e bolnavă, n-am pus mâna pe telefon, nu m-am urcat în maşină s-o văd. Mi-era groază, aşteptam un miracol, care n-a venit. Mă mai întâlnesc, rar, cu câte unul, şi-mi dau seama ce singuri suntem. Suflete din altă lume, care mimează că s-ar împăca cu ce se întâmplă. Pe dracu’! Hărţuiţi zilnic, acriţi, resemnaţi, visând cu ochii deschişi să mai apucăm, măcar o dată, să ne burăm de clipe ca acelea. Abia, acum ne dăm seama cât de deplină era împlinirea care ne făcea atât de frumoşi. Şi atât de invidiat!

Adia acum ne dăm seama că am risipit-o ca proştii!

autor Ion Mânzatu