Manix – o povesti cu câní, autor Nicolae Munteanu

text in lectura autorului

Manix – o povesti cu câní
parcî-l văd cum sî scofâlșe pi sub poartî șî vine la míni în fiicari dimineațî, chiar când stătem pi prispî, la umbra prăsadului șî fășem lectura obligatoríí. vine cu soarili. întâi ajiunjea umbra lui șî sî hârâie di mini, după asta vine el, cî merje lent. era-n etati. când ni vide pe-amândoi, strâmba din cap uitându-sî chiorâș
șî după asta sî pune cu botu’ pi labi, pi maldâru’ di cărțî șî chica pi gânduri.
după câteva minuti, da’ asta în fiecare zî șî la așeaș orâ, di putei s’ pui șeasu’,
auzăm pi stăpân înjurând șî promițând, nu știu cui, cî dacî-l găsăști
îl duși la puțu’ săc șî-l aruncî viu în el.
amândoi șiulem urechile șî după ritualul aista, de’acu’ cunoscut,
înșepem studiu’.

cân’li lu’ moș iancu, gard în gard cu mini nu mai vre sî latri cu nimnea. asta-i problem șea mai discutatî în măhăla. trec pi lângî el toatî zîua,-n sus șî-n jios, dihori, vulchi șî mâțe, șiorili-i mânâncî din teicî, da’ el pași șî liniști.
nu mai vre gîlșeavî cu nimnea.
mariței – nevasta moșului- mama-i spune ‘țața’, era șeva cu noi, da’ nu prea ni mai țînem di neamuri. ea zișe mereu pi la plenarili aestea di babi care sî-ntruneu la colț la nea luță, cî manix a’ ei nu mai lătra din cauza cărțîlor meli. cușca lui era chiar lângî drum. di rău și era i-o făcut gard dublu. pi lângî șel di stuf pi cari-l mâncasî di nervi, (lătra șî mânca trestii, di putei treși-n chișioari p’in gaura făcutî)
i-o mai pus unu’ di plasî di sârmî. în tot satu’ nu mai videi alt gard ca la moș iancu, din sârmî împletitî șî stuf, cu o gaurî aproapi rotundî în mijloc p’in cari sî vide o cușcî.
o vinit mult timp pi la mini șî asculta cum șitem eu.
nu mișca lacrimî la povești, doar când șitem poizîi sî mai scărchina pi ici-po colo
p’in locurili cari nu sî puteu amâna.
nu l-am mai văzut di mult, sî fie v’o șinși ani. niși înjurături nu sî mai aud, niși babeli pe la colț nu mai vorghesc dispri el. parcî nu o existat nișiodatî…manix.
eu trag nădejdií c-o sî víi, c-am ajiuns la baltagu’ – povesti cu câní.
parcî-l văd cum vine la mini șî chica așa… pi gânduri, calm șî calculat ca un om șitit. vine cu soarili. stătem cumințî ca la fotograf la nea antachi ș-ascultam mai întai înjurătura lu moș iancu:
”f’tus soarililililili….” după cari ne-apucam serios di lucru.

eu șitem șî el asculta.

autor Nicolae Munteanu