Ultimul cavaler, autor Mihai Ganea

ULTIMUL CAVALER
Se dedică lui Emanuel Pope
el trece cu martorul frate şi prieten
dar calul îi poartă în şa ca pe trei
iar templul se zbate morganic pe zare
ei singuri şi calul cu paşii de fier
departe e casa departe Mormântul
drumeţii se-ndeamnă cu râvnă la şes
lăsat-au pe stâncă o cruce de sânge
ca semn pelerinii când vin la cules
prin aer prin apă şi flăcări se-ndeamnă
la capătul vremii urcuşul cu trudă
Frumosul îşi piaptănă complice rugul
şi şterge din cronică templul cu ciudă
zadarnic asudă o frunte nebună
sămânţa-i departe prin veacuri trecută
iar cupa dureri azi plină de slavă
la locuri de taină se poartă-n Ţinută
vai spada îi cade sălbatic din mână
când calul se-mpiedică greu de măslin
mai sunt trecători de păzit până-n ziuă
mai sunt hoţi pe aicea şi alţii ce vin
vai mănăstirea cu schele e-nflăcări
armura sclipeşte adânc prin sutană
şi marele meşter îndeamnă zidarii
să predice pâinea şi vinul la strană
e primul ce merge cu tainica vorbă
e primul ce arde sub purpură cruce
şi ultimul sol ce se scurge din templu
şi ultimul Crist cavaler ce se duce
se pierde în zare o gură de vierme
ce-nghite cei şapte tovarăşi de drum
departe vor duce din spaţii celeste
sămânţa şi cupa prin ceaţă şi scrum
MIHAI GANEA