Din lirica eminesciană, recită: Dana Andreea Nigrim

ecouri în/din  eter :   …( aceasta nu este o postare noua ci doar un ecou a ceea ce ar fi putut fi   Frecventa….)

pentru a asculta selectați simbolul : Audio mp3 sau Embeddable Player  !

“Din noaptea…” de Mihai Eminescu

Posted in POEZIE CLASICAMihai Eminescu on May 6th, 2012 Comments
Recita:   Dana Andreea Nigrim

Din noaptea…

Din noaptea vecinicei uitări În care toate curg, A vieţii noastre dezmierdări Şi raze din amurg,
De unde nu mai străbătu Nimic din ce-au apus – Aş vrea odată-n viaţă tu Să te înalţi în sus.
Şi dacă ochii ce-am iubit N-or fi de raze plini, Tu mă priveşte liniştit Cu stinsele lumini.
Şi dacă glasul adorat N-o spune un cuvânt, Tot înţeleg că m-ai chemat Dincolo de mormânt.
Listen Now:

icon for podbean  Standard Podcasts [0:57 minm]: Hide Player | Play in Popup | Download |Embeddable Player

Recita:  Dana Andreea Nigrim
De-or trece anii…
De-or trece anii cum trecură, Ea tot mai mult îmi va plăcé, Pentru că-n toat-a ei făptură E-un „nu ştiu cum” ş-un „nu ştiu ce”.
M-a fermecat cu vro scânteie Din clipa-n care ne văzum? Deşi nu e decât femeie, E totuşi altfel, „nu ştiu cum”.
De-aceea una-mi este mie De ar vorbi, de ar tăcé: Dac-al ei glas e armonie, E şi-n tăcere-i „nu ştiu ce”.
Astfel robit de-aceeaşi jale Petrec mereu acelaşi drum… În taina farmecelor sale E-un „nu ştiu ce” ş-un „nu ştiu cum”.
Listen Now:

icon for podbean  Standard Podcasts [0:58 minm]: Hide Player | Play in Popup | Download |Embeddable Player

Recita:  Dana Andreea Nigrim

Din străinătate

Când tot se-nveseleşte, când toţi aci se-ncântă, Când toţi îşi au plăcerea şi zile fără nori, Un suflet numai plânge, în doru-i se avântă L-a patriei dulci plaiuri, la câmpii-i râzători.
Şi inima aceea, ce geme de durere, Şi sufletul acela, ce cântă amorţit, E inima mea tristă, ce n-are mângâiere, E sufletu-mi, ce arde de dor nemărginit.
Aş vrea să văd acuma natala mea vâlcioară Scăldată în cristalul pârăului de-argint, Să văd ce eu atâta iubeam odinioară: A codrului tenebră, poetic labirint;
Să mai salut o dată colibele din vale, Dorminde cu un aer de pace, liniştiri, Ce respirau în taină plăceri mai naturale, Visări misterioase, poetice şoptiri.
Aş vrea să am o casă tăcută, mitutică, În valea mea natală, ce undula în flori, Să tot privesc la munte în sus cum se ridică, Pierzându-şi a sa frunte în negură şi nori.
Să mai privesc o dată câmpia-nfloritoare, Ce zilele-mi copile şi albe le-a ţesut, Ce auzi odată copila-mi murmurare, Ce jocurile-mi june, zburdarea mi-a văzut.
Melodica şoptire a râului, ce geme, Concertul, ce-l întoană al păsărilor cor, Cântarea în cadenţă a frunzelor, ce freme, Născur-acolo-n mine şoptiri de-un gingaş dor.
Da! Da! Aş fi ferice de-aş fi încă o dată În patria-mi iubită, în locul meu natal, Să pot a binezice cu mintea-nflăcărată Visările juniei, visări de-un ideal.
Chiar moartea, ce răspânde teroare-n omenire, Prin vinele vibrânde gheţoasele-i fiori, Acolo m-ar adoarme în dulce liniştire, În visuri fericite m-ar duce către nori.
1866, 17/29 iulie
Listen Now:

icon for podbean  Standard Podcasts [00:03:01m]: Hide Player | Play in Popup | Download |Embeddable Player

Reading :  Dana Andreea Nigrim
„Glossa” de Mihai Eminescu (Original) Lectura : Dana Andreea Nigrim
Listen Now:

icon for podbean  Standard Podcasts [04:51 minm]: Hide Player | Play in Popup | DownloadEmbeddable Player

Recita:  Dana Andreea Nigrim
Listen Now:

icon for podbean  Standard Podcasts [04:08 minm]: Hide Player | Play in Popup | DownloadEmbeddable Player

Recita:   Dana Andreea Nigrim
Peste vârfuri
Peste vârfuri trece lună, Codru-şi bate frunza lin, Dintre ramuri de arin Melancolic cornul sună.
Mai departe, mai departe, Mai încet, tot mai încet, Sufletu-mi nemângâiet Îndulcind cu dor de moarte.
De ce taci, când fermecată Inima-mi spre tine-ntorn? Mai suna-vei, dulce corn, Pentru mine vre odată?
Listen Now:

icon for podbean  Standard Podcasts [0:59 minm]: Hide Player | Play in Popup | Download |Embeddable Player

Reading:  Dana Andreea Nigrim
TO THE STAR by Mihai Eminescu
So far it is athwart the blue To where yon star appears, That for its light to reach our view Has needed thousand years.
Maybe that ages gone it shed Its glow, then languished in the skies, Yet only now its rays have sped Their journey to our eyes.
The icon of the star that died Slowly the vault ascended; Time was ere it could first be spied, We see now what is ended.
So is it when our love’s aspire Is hid beneath night’s bowl, The gleam of its extinguished fire Enkindles yet our soul.
English version by Corneliu M. Popescu
LA STEAUA
de Mihai Eminescu
La steaua care-a rasarit E-o cale-atât de lunga, Ca mii de ani i-au trebuit Luminii sa ne-ajunga.
Poate de mult s-a stins în drum În departari albastre, Iar raza ei abia acum Luci vederii noastre.
Icoana stelei ce-a murit Încet pe cer se suie; Era pe când nu s-a zarit, Azi o vedem, si nu e.
Tot astfel când al nostru dor Pieri în noapte-adânca, Lumina stinsului amor Ne urmareste înca.
(1886, 1 decembrie)
Listen Now:

icon for podbean  Standard Podcasts [00:02:40m]: Hide Player | Play in Popup | Download |Embeddable Player

Recita;  Dana Andreea Nigrim
Listen Now:

icon for podbean  Standard Podcasts [1:11 minm]: Hide Player | Play in Popup | Download |Embeddable Player

Recita:  Dana Andreea Nigrim
Listen Now:

icon for podbean  Standard Podcasts [1:33 minm]: Hide Player | Play in Popup | Download |Embeddable Player

Recita:  Dana Andreea Nigrim
Listen Now:

icon for podbean  Standard Podcasts [2:48 minm]: Hide Player | Play in Popup | Download |Embeddable Player